Poate pentru mulți dintre noi, un pat curat, o pătură călduroasă și un acoperiș deasupra capului sunt lucruri firești. Dar pentru un copil abandonat, aceste detalii simple devin luxuri inimaginabile. În lumea lor, frigul nu e doar iarnă, ci o prezență constantă – în trup, în stomac, în suflet. Mulți dintre copiii ajunși la Asociația Pro Vita au cunoscut abandonul, abuzul, lipsa hranei și a unui loc sigur în care să doarmă. Înfășurați în haine prea subțiri, adormind pe bănci sau în clădiri părăsite, acești copii nu visau la jucării, ci la un pat. Un pat cald, într-o cameră liniștită, unde nu se tem de întuneric sau de strigăte.
La Pro Vita, pentru prima dată, mulți dintre ei au avut un loc pe care să îl numească „acasă”. Nu era palat, dar era cald. Nu era tăcere deplină, dar era siguranță. Și cu fiecare noapte petrecută acolo, învățau că sunt valoroși, că merită grija cuiva. Iar acel pat – acel pat simplu, din lemn sau fier, cu saltea moale – devenea începutul unei noi vieți.
Un copil care nu are unde dormi nu are cum să viseze. Oboseala, frica și nesiguranța îi șterg orice gând de viitor. La Pro Vita, primul pas în procesul de vindecare este oferirea unui adăpost sigur, unde copilul poate dormi fără teamă. Aici, fiecare pat devine un spațiu de refugiu, dar și de reconstrucție emoțională. Copiii încep să se trezească altfel: fără tremur în suflet, cu ochii deschiși către o nouă zi, în care nu mai trebuie să lupte pentru supraviețuire.
Psihologii care lucrează alături de asociație spun adesea că somnul odihnitor într-un spațiu cald este prima terapie a copilului traumatizat. Pentru unii, durează săptămâni până pot dormi toată noaptea. Pentru alții, este nevoie de luni ca să nu mai tresară la zgomote sau să nu se sperie de întuneric. Dar cu răbdare, grijă și căldură, fiecare copil învață din nou să se simtă în siguranță.
Pentru mulți copii ajunși la Pro Vita, cuvântul „acasă” nu avea niciun sens. Crescuți în instituții sau pe stradă, ei nu știau ce înseamnă o cameră personală, o pernă moale, o lampă de veghe sau cineva care să le spună noapte bună. „Acasă” era un cuvânt din povești – ceva ce alți copii aveau, dar ei nu.
La noi, „acasă” începe cu o cameră împărțită cu alți copii ca ei. Un spațiu în care nu sunt judecați, în care învață să împartă, să respecte și, mai ales, să aibă grijă unii de alții. Învățătorii și voluntarii devin repere stabile, iar rutina – micul dejun, temele, poveștile de seară – devin un cadru care dă sens vieții. Un copil cu un adăpost devine un copil cu speranță.
Fiecare pat din căsuțele Pro Vita este acolo datorită oamenilor care au ales să ajute. Donatorii sunt cei care transformă un spațiu gol într-un cămin, care pun o saltea sub spatele unui copil obosit și o pătură peste visele sale frânte. Fie că este vorba de o donație lunară, un set de lenjerie sau o sumă redirecționată prin formularul 3.5%, sprijinul vostru înseamnă că un copil va dormi la căldură în noaptea care urmează.
La Pro Vita, adăpostul nu este doar un acoperiș. Este locul unde încep vindecările. Unde un adolescent începe să creadă în viitorul lui. Unde o mamă singură reînvață să zâmbească. Iar toate acestea sunt posibile pentru că oameni ca voi au ales să nu rămână indiferenți. Ajutorul vostru aduce somn liniștit, siguranță și demnitate.
Nu trebuie să faci lucruri mari pentru a schimba viața unui copil. Uneori, este suficient să faci un gest simplu: să redirecționezi 3.5% din impozitul pe venit, să donezi o pătură, o saltea, sau chiar să împărtășești povestea noastră. Orice ajutor, oricât de mic, se transformă în căldură, siguranță și speranță pentru copiii noștri.
Poți descărca formularul 230 direct de pe site-ul nostru și îl poți trimite online sau prin poștă. Sau, dacă dorești să te implici mai activ, te poți alătura echipei noastre de voluntari. Fiecare contribuție înseamnă o noapte în plus de liniște pentru un suflet rănit.
📩 Află cum poți ajuta: www.asociatia-provita.org
Formular de contact